joi, 1 martie 2012

VI.

Complicatii.


Dar totusi s’a terminat prea repede. Desi amandoi trageam de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, intunericul a invaluit intreg orasul, si nici dragostea dintre noi nu era de ajuns ca sa ne tina de cald.
Stiind ca nu e bine sa ajung tarziu acasa din prima zi, sau sa raman in urma cu temele, am pornit fara tragere de inima, aproape lipita de Jason pana la mine acasa, gandindu’ma la viitor, la ce o sa se intample in continuare, cum va decurge relatia noastra, mergeam amandoi rupti de lume, pierduti in ganduri, fara sa vorbim, rosind din cand in cand si marind stransoarea.
Cand am ajuns in fata casei nu-mi venea sa cred ca acolo imi voi petrece urmatorii ani, si, fara sa observ ca fratiorul meu avea fata lipita de fereastra, m’am intors spre Jason, care, prinzandu-mi privirea, m-a luat prin surprindere cu un hug destul de lung, si dupa, incet, parca asteptand acordul meu s-a apropiat si inima mea mai avea putin si sarea din piept. Mi-era frica ca o luam prea repede, nu il cunosc decat de cateva ore si deja as fi in stare sa ajung si la a treia baza cu el.
Parca citind totul in ochii mei, m’a strans usor de mana si si-a apasat buzele de fruntea mea, oferindu-mi siguranta, altii ar fi incercat de prima data sa ma sarute sau sa exagereze, dar el nu, a inteles cum doream sa mearga lucrurile, cel putin pe moment.
Mi-a dat cu greu drumul si s-a indepartat putin, inca privindu-ma cum merg spre usa de la intrare, asigurandu-se ca ajung cu bine, cand sa intru in casa, am intors capul si l-am vazut stand in continuare acolo, zambind:
-Trec maine pe aici sa mergem impreuna la scoala, oricum e in drumul meu. (Ochii lui ma privesc tinta) Sa visezi frumos!
Si porneste in intuneric, inca deslusindu-I silueta pentru cateva clipe in care m-am pierdut, nu ma mai simteam pe pamant, pana cand Tom m-a tras usor de blugi, spunand:
            - Hei sis! Cum a fost la scoala? Baiatul ala pare dragut, o sa te casatoresti cu el?
            - Hei micutule, nu… Nu stiu *Ma bufneste rasul*  Bine, tata e acasa?
            - Da, e in birou, eu am mancat, cred ca ma duc sa ma culc…
- Oki, hai ca vin cu tine *il ciufulesc putin*
- Poti sa stai cu mine pana adorm… stii, iar am visele alea…
- Aww, sigur, acum haide.

~Dimineata~
Seara a trecut destul de repede, mi-am terminat temele, am vorbit putin cu tata, motivul pentru care ne-am mutat a fost pentru ca el a primit un job nou pe care l-a accepta putin prea repede, iar acum lucreaza mai mult ca la vechea firma.
M’am trezit bine-dispusa, desteptatorul tragandu-ma cu forta din lumea viselor si am inceput sa ma pregatesc de scoala. Cel putin am apucat sa-mi termin temele seara iar acum trebuie doar sa ma aranjez.
Cu jumatate de ora inainte sa inceapa cursurile, Jason a aparut in fata casei.
- Heii… Cum ai dormit? *Ma intampina el zambind, imbratisandu-ma usor*
- Bine, chiar foarte bine, tu? *Zambesc si eu si imi lipesc buzele de obrazul sau, rosind putin.*
- Minu… Minunat, hai sa pornim, nu ar trebui sa intarzii din primele zile.
Drumul spre scoala a tinut mult mai putin decat ma asteptam, timpul a trecut mai repede decat de doream noi, dar trebuia sa ajung in clasa…
”Cel putin stau cu Mady in banca ora asta…”

-Deci, ne vedem la pranz? *Intreaba Jason zambind*
-Sigur, mersi ca m-ai adus! Zambesc si eu, ma strange usor de mana si porneste spre laboratorul de chimie*
 Ma intorc si o vad pe Mady privindu-ma furioasa.
- B…Buna Mady… S-a Intamplat ceva?
-  Hm, nu sigur… doar m-ai lasat balta ieri dupa ore, nu mi-ai raspuns la telefoane, in ultima pauza m-ai ignorat complet si ai uitat ca trebuia sa ne vedem cu Jess si Mike la mall…
- Offf, da, ai dreptate! Imi pare rau! Foarte rau! Dar stii, Jason…
- Jason ce? Eu am incercat sa te ajut sa te integrezi, sa fiu prietena ta si tu ne lasi balta din prima zi? Ce ar trebui sa cred, ca e normal? A aparut Jason si imediat ai uitat de toti ceielalti!
- Pfiuu… Mady, nu e asa! Nu am vrut, doar s-a intamplat… Mi-a dat intalnire si dupa gandul meu a stat in alta parte.
- Si eu chiar credeam ca o sa devenim prietene bune…
- Mady, stai!
- S-a sunat, nu ar trebui sa intarzii…
- Te roog… Of…
As fi vrut sa fac ceva, orice… Sa dispar, sa ma evapor, sa nu mai vad pe nimeni si sa plang in liniste, e stupid… Dar Mady are dreptate, ratiunea mea a incetat sa functioneze si am uitat de tot cand mi-a dat intalnire… Dar trebuia sa-I spun lui Mady ca mi-am schimbat planurile…
As fi vrut sa plec de acolo, sa fug in baie si sa nu mai apar la prima ora macar, dar a venit profesoara de istorie si nu am mai avut ce face…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu