joi, 1 martie 2012

VI.

Complicatii.


Dar totusi s’a terminat prea repede. Desi amandoi trageam de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, intunericul a invaluit intreg orasul, si nici dragostea dintre noi nu era de ajuns ca sa ne tina de cald.
Stiind ca nu e bine sa ajung tarziu acasa din prima zi, sau sa raman in urma cu temele, am pornit fara tragere de inima, aproape lipita de Jason pana la mine acasa, gandindu’ma la viitor, la ce o sa se intample in continuare, cum va decurge relatia noastra, mergeam amandoi rupti de lume, pierduti in ganduri, fara sa vorbim, rosind din cand in cand si marind stransoarea.
Cand am ajuns in fata casei nu-mi venea sa cred ca acolo imi voi petrece urmatorii ani, si, fara sa observ ca fratiorul meu avea fata lipita de fereastra, m’am intors spre Jason, care, prinzandu-mi privirea, m-a luat prin surprindere cu un hug destul de lung, si dupa, incet, parca asteptand acordul meu s-a apropiat si inima mea mai avea putin si sarea din piept. Mi-era frica ca o luam prea repede, nu il cunosc decat de cateva ore si deja as fi in stare sa ajung si la a treia baza cu el.
Parca citind totul in ochii mei, m’a strans usor de mana si si-a apasat buzele de fruntea mea, oferindu-mi siguranta, altii ar fi incercat de prima data sa ma sarute sau sa exagereze, dar el nu, a inteles cum doream sa mearga lucrurile, cel putin pe moment.
Mi-a dat cu greu drumul si s-a indepartat putin, inca privindu-ma cum merg spre usa de la intrare, asigurandu-se ca ajung cu bine, cand sa intru in casa, am intors capul si l-am vazut stand in continuare acolo, zambind:
-Trec maine pe aici sa mergem impreuna la scoala, oricum e in drumul meu. (Ochii lui ma privesc tinta) Sa visezi frumos!
Si porneste in intuneric, inca deslusindu-I silueta pentru cateva clipe in care m-am pierdut, nu ma mai simteam pe pamant, pana cand Tom m-a tras usor de blugi, spunand:
            - Hei sis! Cum a fost la scoala? Baiatul ala pare dragut, o sa te casatoresti cu el?
            - Hei micutule, nu… Nu stiu *Ma bufneste rasul*  Bine, tata e acasa?
            - Da, e in birou, eu am mancat, cred ca ma duc sa ma culc…
- Oki, hai ca vin cu tine *il ciufulesc putin*
- Poti sa stai cu mine pana adorm… stii, iar am visele alea…
- Aww, sigur, acum haide.

~Dimineata~
Seara a trecut destul de repede, mi-am terminat temele, am vorbit putin cu tata, motivul pentru care ne-am mutat a fost pentru ca el a primit un job nou pe care l-a accepta putin prea repede, iar acum lucreaza mai mult ca la vechea firma.
M’am trezit bine-dispusa, desteptatorul tragandu-ma cu forta din lumea viselor si am inceput sa ma pregatesc de scoala. Cel putin am apucat sa-mi termin temele seara iar acum trebuie doar sa ma aranjez.
Cu jumatate de ora inainte sa inceapa cursurile, Jason a aparut in fata casei.
- Heii… Cum ai dormit? *Ma intampina el zambind, imbratisandu-ma usor*
- Bine, chiar foarte bine, tu? *Zambesc si eu si imi lipesc buzele de obrazul sau, rosind putin.*
- Minu… Minunat, hai sa pornim, nu ar trebui sa intarzii din primele zile.
Drumul spre scoala a tinut mult mai putin decat ma asteptam, timpul a trecut mai repede decat de doream noi, dar trebuia sa ajung in clasa…
”Cel putin stau cu Mady in banca ora asta…”

-Deci, ne vedem la pranz? *Intreaba Jason zambind*
-Sigur, mersi ca m-ai adus! Zambesc si eu, ma strange usor de mana si porneste spre laboratorul de chimie*
 Ma intorc si o vad pe Mady privindu-ma furioasa.
- B…Buna Mady… S-a Intamplat ceva?
-  Hm, nu sigur… doar m-ai lasat balta ieri dupa ore, nu mi-ai raspuns la telefoane, in ultima pauza m-ai ignorat complet si ai uitat ca trebuia sa ne vedem cu Jess si Mike la mall…
- Offf, da, ai dreptate! Imi pare rau! Foarte rau! Dar stii, Jason…
- Jason ce? Eu am incercat sa te ajut sa te integrezi, sa fiu prietena ta si tu ne lasi balta din prima zi? Ce ar trebui sa cred, ca e normal? A aparut Jason si imediat ai uitat de toti ceielalti!
- Pfiuu… Mady, nu e asa! Nu am vrut, doar s-a intamplat… Mi-a dat intalnire si dupa gandul meu a stat in alta parte.
- Si eu chiar credeam ca o sa devenim prietene bune…
- Mady, stai!
- S-a sunat, nu ar trebui sa intarzii…
- Te roog… Of…
As fi vrut sa fac ceva, orice… Sa dispar, sa ma evapor, sa nu mai vad pe nimeni si sa plang in liniste, e stupid… Dar Mady are dreptate, ratiunea mea a incetat sa functioneze si am uitat de tot cand mi-a dat intalnire… Dar trebuia sa-I spun lui Mady ca mi-am schimbat planurile…
As fi vrut sa plec de acolo, sa fug in baie si sa nu mai apar la prima ora macar, dar a venit profesoara de istorie si nu am mai avut ce face…

joi, 2 februarie 2012

V.

Indragostita.

Dupa ce l-am vazut pe Jason, imediat mi’am amintit dilema de mai devreme, aveam impresia ca stilul, fata si corpul meu lasau de dorit, iar el… el era perfect pentru mine....wow. Ochii lui albastri deja ma facusera sa rosesc, se uita atat de atent la mine incat mi’am amintit cum radea tata de bunicul care “ ingrasa porcul in ajun” si dupa se uita in continuu la el. Mi-am pus mana la gura pentru ca ma cam bufnise rasul la gandu’ asta si ultimul lucru pe care mi l’as dori e ca el sa interpreteze gresit criza mea de zambilici.
               Ma apropii usor admirandu’i chipul si hainele....mi se parea totul perfect in afara de mine. Bretonul ii ascundea o parte a fetei, oprindu-se in dreptul ochilor, ceea ce ii oferea o tenta misterioasa, este tot ce si’ar putea dori o fata… perfectiunea, incep sa ma aproprii incet si il privesc ca si cum ar fi fost ultima data, il analizez din cap pana-n picioare fara sa scap nici un detaliu, totusi, fara sa ma gandesc cat de stupid parea.
     Am ajuns langa el si cautam un mod de a reusi sa il fac sa ma stranga in brate, desi mi’e frica sa ridic privirea, de teama de a nu fi fermecata mai mult decat trebuia, fac asta incet, amanand momentul in care ochii sai albastri vor intalni privirea mea, ochii mei intunecati la culoare, aproape gri, nici macar nu se pot compara cu ai lui.
Privesc tinta fara sa ma gandesc la tot ce era in jurul meu, pentru un moment am simtit cum totul dispare si ramanem doar noi doi inconjurati de intuneric, un moment doar al nostru, pe care nu ni’l poate fura nimeni.
Dar tot ce se intampla in mintea mea se opreste brusc, scutur incet capul, incerc sa opresc imaginile sa dispara. Degeaba. Ma trezesc privindu’l in continuare in ochi, tot ceea ce aud sunt doua batai puternice venite din corpuri diferite, tresar… Ma pierd in amintiri fara rost si in produsul imaginatiei mele, nu realizez ce e real si ce am inventat eu, dar vocea lui ma aduce pe pamant.
Ca o adiere dulce a vantului, dupa cateva clipe pentru restul oamenilor, pentru noi o eternitate, aud o soapta venita impreuna cu un zambet.
-Heii, cum ti se pare?
- Am… E… Pfiu… Nu stiu ce sa zic, am impresia ca nu mai sunt pe Pamant *ma inrosesc usor si incerc sa zambesc*
-         Sa inteleg ca iti place? *sopteste incet privindu’ma in continuare*
Zambeste strengareste si reuseste sa ma faca sa tremur. Sunt topita.
“Chiar daca suna ca in romanele alea stupide de dragoste, un lucru stiu sigur.
Sunt Complet si Irevocabil indragostita de el!”
-         Foarte mult, chiar daca e exact langa scoala *spun asta chicotind*
Isi dezvaluie inca o data dantura perfecta si incet, isi trece mana pe talia mea, continuand sa ma priveasca in ochi, parca asteptand acordul meu, zambesc si el o ia ca pe un da.
Totul in jur este linistit, peisajul scos ca dintr’un tablou si luminisul intunecos ne oferea locul perfect, liniste si romantism, asta e tot ce aveam nevoie, mai lipseau niste acorduri de chitara in fundal si incepeam sa fiu sigura ca visez, parcurgand cativa pasi prinsi de emotie si absorbiti de gandurile noastre am ajuns la cel mai inalt arbore pe care l’am vazut vreodata, era locul in care nimeni nu trebuia sa se simta neprojat, copacul acela parea ca ascunde multe povesti de dragoste, romante care sper ca s-au terminat cu bine.
Ne asezam incet in timp ce contactul vizual continua, Jason nu isi dezlipeste mana de pe talia mea si reuseste sa ma faca sa rosesc din nou, incep sa rad, si, placut surprins de reactia mea, imi atinge obrazul cu buzele sale pline, un gest micut, dar care ma inmoaie, imi aplec usor capul si ajung sa ma sprijin de umarul lui, ma ia de mana si intru iar in transa.
Dupa o eternitate de batai rapide, sentimente rasfirate si ganduri ascunse, imi spune zambind:
-         Si, cum a fost prima zi de scoala?
Ma abtin sa spun perfecta si, cuprinsa de emotie, reusesc sa murmur ceva ca un raspuns:
-Pai, bine… Foarte bine… Am cunoscut multa lume, baieti draguti *il privesc si el isi etaleaza zambetul*
-         Ahaaa… Deci sa inteleg ca deja ai o lista destul de lunga de posibili prieteni… *Ma inghionteste usor si clipeste des, parca asteptand sa ii spun ca a castigat la loterie*
-         Hm… Sa ma gandesc… Inca nu…
-         Nimeni? *ma strange usor de mana si face fata de catelus la care nici o fata nu ar putea rezista*
-         Paaaai… Ar fi cineva… *Rosesc.*
Ne trezim razand amandoi, fara sa intrerupem imbratisare, totul era ca si cum timpul trecea pe langa noi, lasandu-ne sa ne bucuram de moment…

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

IV.


Amintiri.

-O daaa! Astea sunt scrise de tine? Sunt chiar bune, sunt de aproape 3 ani in trupa si nu am reusit sa scriu nici macar ceva asemanator...
-Mda, mersi, am soptit rosind…
-Te-ai gandit vreodata ca astea ar putea fi versurile unei melodii de succes care ar putea inebuni toate adolescentele?
-Hm… Nu… Sincer, pentru mine astea sunt doar niste prostii… Nu inseamna mare lucru… Problema e ca…
-Ce… ?
-Pai… Uneori am parte de seri in care visez urat… Si nu pot sa dorm, asa ca scriu… Scriu tot ce-mi trece prin cap, doar ca sa ma descarc, si am parte de stari de melancolie destul de des…
“Doamne… Chiar incepe sa’mi placa de fata asta…”
-De ce nu vezi lucrurile astea ca pe ceva bun? Poate asa vei deveni cunoscuta…
-Da, sigur, si mama poate deveni o mare actrita de succes doar pentru s’a prefacut ca lesina cand a mers la doctor… Fii serios, ea nici nu putea sa’mi spuna ca “Exista Mos Craciun” fara sa o bufneasca rasul cand eram mica.
-Mda… Bine… Se pare ca nu vrei sa ma crezi, asa ca tu chiar nu mai ai nevoie de astea.
“Gosh! Cat de bine poate arata! O, Doamne! De ce ma topesc cand ii vad zambetul? E posibil sa aiba puteri supranaturale sau ceva… Am impresia ca ma poate hipnotiza!
Okei, acum cred ca am o fata de obsedata… Ar fi mai bine sa ma calmez…”
-         Hm… Stii… Nu trebuie sa spui ca sunt bune doar ca sa fii dragut…
-         Nu as face nicioata asta, imi zambi cu cea mai mare caldura posibila, iar eu chiar l’am crezut.
Shit! Soneria…”
-Trebuie sa plec…
Spun asta fara sa cred cu adevarat, dar nu pot sa chiulesc din prima zi…
-Uf… Bine… Pana la cat ai ore?
- Termin la 5.
-         Bine, e okei, daca ne vedem langa scoala, am trecut pe langa un parc frumos, putem sta pe langa lac.
-         Perfect! Ne vedem acolo.
Ma intorc si incerc sa imi misc picioarele… E asa de greu… Corpul meu chiar nu isi doreste asta, dar trebuie sa o fac.
Intorc capul incet. Pana cand nu apare profa’ si il cearta putin, Jason nu se misca, continua sa ma priveasca cu ochii sai maari.
“Pff...”
Mai am doua ore de suportat… Matematica sper ca va trece destul de repede… Dupa am desen… Ma relaxez putin si dupa…
Totusi, nu inteleg, el arata asa de bine, este destul de popular, cum de pana acum nu a avut o prietena?
Ori este ceva putred cu el… Sau… Fetele din liceul asta nu stiu sa aprecieze frumusetea.
Mda… Ora de mate cu “Psiho” cum ii spune Jess, a trecut destul de repede, tinand cont ca a dat din gura toata ora dar eu nu am auzit absolut nimic… Am desenat niste nimicuri siropoase, am fost certata destul de rau si amenintata cu coringenta pana cand I’am raspuns perfect la intrebarea pe care tocmai o pusese si I’am inchis gura.
La desen mi’am continuat lucrarile obtinand, intr-un final, niste laude.
Cand orele s’au terminat aveam impresia ca pulsul mi se poate opri in orice moment.Tot ceea ce credeam ca e cel putin aproape de perfectiune azi dimineata, acum aveam impresia ca arata ingrozitor.
Parul meu, hainele, credeam ca pana si forma ungiilor era in neregula.
Dupa ce am fost gata de scoala si m-am uitat in oglinda, totul parea okei, parul meu negru indreptat destul de bine, in perfecta armonie cu ochii albastrii stralucitori, bluzita neagra cu nasturi de la maneca pana la umar, jacheta bleu, blugi obisnuiti, tenisi si geanta mea de colectie cu insigne. Si, intotdeauna la mine, medalionul cu ceas pe care l’am primit de la mama, chiar daca nu stiu multi asta, ea a fost, este si va fi cea mai importanta pentru mine, pentru ca datorita ei traiesc, si reusesc sa suport oamenii cu toate rautatile lor.
Chiar daca nu a fost mereu exemplul perfect pentru mine, im momentele in care era cu adevarat treaza, spunea lucruri foarte importante, si chiar daca nu au fost foarte multe, pentru ca si-a petrecut intotdeauna mai mult timp prin clinicile de dezalcolizare de la moartea bunicilor, parintilor ei, iar ceasul s’a oprit in momentul in care ea a inceput sa bea din ce in ce mai mult si nici acum nu functioneaza, chiar daca au trecut 3 ani, datorita acestor lucruri, am ajuns foarte apropiata de fratele meu mai mic, Tom, care, la cei 8 ani pe care ii are acum, intelege mult mai multe decat un copil de varsta lui.
“Mda… Gata cu istorisirile…”
Am plecat suspinand, nu conteaza cum arat, nu e ca si cum asta ar fi o intalnire, sigur vrea doar ceva de la mine…
 ~In drum spre locul “date’ului”~
Ies din liceu iar toate privirile sunt fixate pe mine, uf… ar cam trebui sa ma obisnuiesc cu asta.
Parcul se vede din curtea scolii, dar pare gol acum, in spate e o padurice, acolo ar trebuie sa fie lacul de care spunea Jason.
Ajung in mijlocul unui loc amenajat destul de frumos, multi copaci, natura.
Putin mai incolo e un pod, cred ca oamenii obisnuiesc sa pescuiasca acolo, il vad si pe Jason…

miercuri, 18 ianuarie 2012

III.



Împiedicata


Mi-a venit o idee, e o smecherie mai veche dar sper sa mearga, ma apropi de el cand, dint-o data, ma impiedic si scap toate cartile …”nu am avut nici o intentie sa se intample asta”.

El se intoarce si in final ma observa, ridic capul usor si privirea mi se opreste, cand ii vad ochi de un albastru intens…suspin”fuck sunt asa de patetica”.


"Fata asta are ceva special,realizez ca sunt destul de retras,dar nimeni nu mi-a mai atras atentia in modul asta...pana acum".

    -Buna…eu sunt Jason! Esti in regula, sper ca nu te-am speriat…
    -Nu m-ai speriat, eu sunt Abby.
    -Vrei sa stai cu mine si cu prieteni mei? Imi pare rau daca te-ai impiedicat de mine...
    -Nu m-am impiedicat de tine, dar cred ca v-as deranja...
    -Nu nu ne deranjezi, preferam sa ramanem anonimi dar... ii raspunse el zambind inocent.
Am ramas uitandu-ma lung la el, nu as fi crezut niciodata ca i-as putea atrage atentia asa de repede, tot ce vroiam era sa facem cunostinta, mi se parea intereseant… oricum, de ce vrea sa stau eu cu el, adica ce am eu si nu au Jess Mady si restu?
    -Daca va place sa ramaneti anonimi, de ce m-ai invitat sa stau cu voi? De ce pe mine ? Sunt si noua, nu cred ca stiti ceva de mine…
    -Esti vampir?
    -NU,in niciun caz.
    -Esti cumva tipu de persoana careia nu ii plac ciudateniile?
    -Nu, chiar mi se par foarte interesante...
    -Perfect, atunci hai!
  Am aflat mai tarziu ca Mady a trecut pe langa noi si ne-a vazut vorbind, si acum imi amintesc ce a spus ”Tu ai ceva ciudat, e imposibil sa fii in liceu de 3 ore si deja "ei" sa te bage in seama…”
 Am simtit cum obraji imi iau foc iar rasulflarea mi-a fost taiata. Nu credeam ca apropierea de un baiat m-ar putea face sa ma simt asa de stanjenita, dar el nu e orice baiat, el e Jason, bateristul buun cu ochii albastri. Cand m-ia ridicat barbia am simtit cum cuvintele lui chiar ma ating, in acel moment as fi fost in stare sa fac orice imi sta in putinta ca sa ii revad zambetul…”Doamne, devin prea siropoasa, il stiu doar de 5 min!”
    -Nu trebuie sa te rusinezi, nu trebuie sa iti fie frica, fii sigura ca nu musc, am avut o masa destul de copioasa! Doar sa vii cu mine! 
 Jason ma prinse de mana si imi insenina ziua cu un zambet…
 Drumul pana la locul “gasti” mi s-a parut foarte scurt, primul lucru pe care l-am vazut a fost umbra data de cel mai mare copac din curtea scolii.
    -Hey, fiti atenti, ea e Abby, e noua in scoala,spuse el razand…
"Cum de Jason a pus ochi pe ea in asa scurt timp,lui Jason nu i-a convenit niciodata o fata, nu i-a placut nici una, chiar putea una ca ea sa il atraga pe Jason?" ii trimise Taylor un mesaj lui Derek.
"Intradevar, e ceva destul de ciudat, dar hai sa facem cunostiinta cu ea si sa fim destul de draguti…" ii raspunse Derek.
 In timp ce ei vorbeau prim mesaje, Jason nu mi-a dat drumul nici o clipa, ma tinea atat de strans incat credeam ca o sa imi taie rasuflarea.  
        -Eu sunt Derek, iar ea e Taylor…si tu esti?
        -Abby..
        -Aaa, da, uitasem…spuse Derek zambind.
 Soneria strica inceputul unei prieteni…
        -Da, ok, trebuie sa ajung la ore…
        -Ce ai acum?
        -Mate…cu doamna Schi schi…
        -Schifanmaier(zambind) e ingrozitoare, dar o sa te obisnuiesti cu ea… Raspunde Jason aranjadu-si parul, hai, te conduc!
~in fata clasei~
    -Ooo, shit, ce impiedicata sunt azi, ar trebui sa incerc sa ma tin pe picioare!
    -Stai sa te ajut!
 Se apleaca amandoi si incep sa stranga cartile, cand Jason da de un caiet plin de schite…
    -Mmmm…ce-i aici? Ma intreaba Jaison etalandu-si zambetul.
    -Hmm…Hmm…niste… doar niste…nu-l deschide…nu-l deschide!!!
 Dar a fost prea tarziu…

luni, 16 ianuarie 2012

II.


Figuri noi.

        De fapt, secretara este o eleva care ar fi trebuit sa fie exmatriculata de mult, dar datorita relatiei ei cu directorul, va dati seama ca nu a mai fost, asa ca m-am prefacut ca nu am vazut nimic.
        -Buna ziua, eu sunt Abigail, noua eleva, am auzit ca vreti sa ma vedeti.
        -Da, salut! Stiu cine esti...cum ti se pare la noi? Poti veni la mine de cate ori ai vreo problema, mama ta m-a sunat sa ma asigur ca esti bine.
        -Da, mama...e destul de ok, mi-am facut cativa prieteni si profesori sunt destul de ok. Trebuie sa plec, am matematica in 10 minute.
        -Ok,pa-pa, te anunt daca ma mai suna mama ta!
        -Bine ...pa!
Desi la prima vedere pare o scoala foarte buna unde toti respecta regulile,cand ajungi imauntru nu mai crezi asta, peretii plini de graffiti, in baie baietilor e un tip care se saruta cu o tipa fara a fi deranjati de cineva iar baia fetelor este dominata de niste pustoaice care fumeaza, stiu ca e ciudat, dar cand am vazut fumul de tigara si am simtit mirosul puternic, un sentiment ciudat m-a cuprins ,mi-am amintit cum mergeau lucrurile la fostul liceu , dar nimic nu mai conteaza acum, am trecut peste, desi deja am inceput sa imi amintesc de tot ce au facut... si de "prietenii" mei de acolo...
Cand am ajuns la cantina am vazut-o pe Mady care statea la masa cu inca 2 persoane, un baiat si o fata , mi-a facut semn cu mana sa merg la el, .m-am dus, mi-am luat un hamburger si mi-am tras un scaun langa Mady holbandu-ma la noile figuri.
        -Ea este Abby, Abby ei sunt Jess si Mike, ma prezinta Mady cu un zambet larg.
        -Salut, eu sunt Abby!
        -Buna, tu esti tipa cea noua nu-i asa? Am auzit ca profesorul de chimie iti face avansuri, mi'a spus Mike cu un zambet destul de ciudat, incercand sa ia un sandwick de la Jess.
Totusi, ma miram cat de repede circula zvonurile...                                            Jess arata foarte bine, era una dintre cele mai frumoase fete vazute de mine, Mike avea parul in stil afro, pielea putin ciocolatie, dar si el arata destul de bine. M-am uitat in jur si am vazut multe figuri dragute, toti erau frumosi, pana si tocilari.
        -Ea e tipa de care v-am povestit, sta cu mine la chimie, Mady parea foarte incantata ca vorbeste despre mine... Zambetul sau larg m'a facut sa ma rusinez...
        -Cine mai are matematica acum? Speram sa am cu cine sta...
        -Eu mai am matematica, Mady cu Kenny au biologia acum, din cate stiu eu...
Eram bucuroasa ca voi sta cu Jess, asa puteam sa ne cunoastem mai bine. Mai era putin pana incepa ora, si in ultimele 5 minute din pauza au intrat pe usa de la cantina doi tipi si o tipa cu un aer foarte "noi suntem cei mai tari", mi s-au parut foarte interesanti si vroiam sa aflu mai multe despre ei.
        -Cine sunt ei, am intrebat indicandu-i cu privirea.
        -Ei sunt cei mai populari de aici, il vezi pe tipu cu geaca de piele si cu coafura sexy e foarte dragut, el e motociclist... Mady se opri putin pentru a mai musca o data din sandwich, cel cu parul cret si lung cu ochi negri si cu betele in mana e baterist, are o trupa, si fata...se spune ca e indragostita de profu' de chimie...
        -Da, o intelg perfect... ops... Nu ar fi trebuit sa spun asta cu voce tare...
        -Adica? M-a intrebat Jess, mai mai sa isi scuipe mancarea.
        -Nimic, nimic... Chiar arata foarte bine motociclistul si... tobosarul e destul de dragut, nu pot sa zic nu. si ea e destul de draguta in stilul ei gothic.
        -Da, dar crede-ma, nu vrei sa te pui cu ei, adica nu in genu ca te bat sau chestii ,doar ca... sunt foarte ciudati.
        -Stii, nu am venit aici doar sa stau, vreau sa imi fac prieteni... si am sa fac cunostiinta cu ei orice ar fi, ma ridic eu frumos de pe scaun si fix atunci s-a sunat .. da... ma duc sa fac cunostiinta cu ei in pauza viitoare, am facut o fata draguta si comica si toti au inceput sa rada.
Mike s-a indepartat  cu Mady spre biologie, iar eu mam dus cu Jess la mate.
Mi se parea destul de ok, imi facusem prieteni doar ca unele coridoare imi aminteau de fostul liceu, oameni indragostiti imi aminteau de faptul ca nu am avut pe nimeni  care sa tina la mine indeajuns de mult...
Ajunse la mate, am observat ca era o profa mai batrana, fata ei semana cu portofelu vechi a lui tata, cand se uita la tine te spinteca cu privirea sa rece ca de gheata, ma asteptam sa tipe imediat ce intram toti in clasa. Si chiar asa s-a si intamplat, dupa ce ne-am asezat toti in banca, a tipat la noi si cei care vorbeau primeau cate un 3, au primit vreo 5 colegi, eu nu am vrut sa iau un 3 chiar din prima zi, poate maine... aproape toata ora am vorbit cu Jess prin biletele si mi-a povestit ca in fiecare an ramane aprope tot liceu corigent la mate, daca reusesti sa nu ramai corigent esti considerat cel mai tare pt ca i-ai aratat profei ca se poate... Dar depinde si cu ce note termini, daca termini numai cu 9 si 10 esti considerat tocilar, daca sa spunem mai ei o nota sub 7, esti considerat erou, nimeni nu stie de ce e asa in liceu la noi.
Dupa ce m-am plictisit sa ma uit la fata profei, am inceput sa desenez tot felu pe caiet... Cred ca toate caietele mele vor fi desenate azi, nici un prof nu mi s-a parut atat de interesant incat sa ii scriu lectia, ma rog profii frumosi m-au atras si le-am facut cate un portret...De abea au trecut 2 ore, mai sunt vreo 5 ore daca nu ma insel.
S-a terminat si ora asta... Ma duc pe hol cautand o baie sa imi asez parul. In disperarea mea de a cauta o baie dau de tipul de mai devreme, cel de la cantina, nu mai stiu ce a zis Jess... a da, ca e baterist. Nu am mai putut rezista, era prea dragut, trebuia sa fac intr-un fel cunostiinta cu el....

vineri, 13 ianuarie 2012

I.


Partea 1   

                               Un nou inceput.

  E prima zi de liceu, mama ma duce cu masina  si ma dadaceste ca de fiecare data.
- Sa fii sociabila,sa iti faci prieteni, sa fii atenta la ore!
   Da...astea sunt ordinele acum urmeaza dezaprobarile:
-Fara droguri, fara baieti, fara tigari… ai inteles tu …
  Fara nimic as zice mai bine….In sfarsit am ajuns...
-Pa,mama!
-Pa draga sa ai grija! (zice asta surprinzator de dragut) Tine minte fara…
-Da,da stiu! Ok ,pa, o intrerup eu si incerc sa plec.
  In sfarsit pleaca. Intru in liceu si toti ma privesc ciudat, parca sunt un extraterestru, astia nu au mai vazut oameni noi? Prima ora am chimie, ma intreb cu cine voi sta… ma rog sa fie vreo fata draguta.

~in clasa~
  Am ajuns si cum speram nu stau cu o nebuna,pare de treaba. Mai erau vreo 5 min din pauza, in timpu' asta ma asez langa si ea si toti vin dintr-o data.
-Salut, eu sunt Michael!
-Buna,eu sunt Diana, am auzit ca ai venit de departe..De unde vii?
-De acolo de unde vii tu e cald?
-Cum e acolo? intreaba toti de'odata.
  Ramasesem muta nu stiam ce zic, toti navaleau pe mine cu sute de intrebari. Se aude un fluierat si se face liniste.
-Lasati fata sa respire! De ce sariti toti pe ea… Buna, eu sunt profesorul de chimie.
-Eu sunt.. Abby, ramasesem impietrita, era atat de frumos... arata atat de bine… Ma scuzati Abigail.
-Buna Abby, nu trebuie sa'mi spui dumneavoastra sau chestii de genu'.
-Ok!

  Fuck... Ochi lui erau ataaat de negri, parul brunet, arata atat de bine. Asta sigur e profesor, sau am eu halucinatii?
-Hey,eu sunt Mady!
-Salut, Abby ii raspund cu un scurt hug,  pare o fata destul de draguta...
  Toata ora m-am uitat la tabla dar nu la ce scria ci la cel care scria. I'am facut portretul pe prima foaie din caietul de chimie.
  S-a termina ora. Nu!!! Ma intreb daca mai sunt profesori asa… Acum am mate, dar inainte de asta trebuie sa ma duc pana la director, ar trebui sa vada ca traiesc.

~in biroul directorului~
  Intrand in biroul directorului, l-am vazut sarutandu-se cu secretara…

Prefata.


O cheama Abby, are 15 ani .O fata aparent banala,dar care stie mult mai mult de cat cred cei din jurul ei. Ascunde lucruri pe care nu ni le putem imagina…cea ce o face mai interesanta.Nimeni nu a observant asta in afara de Jason…